o podgorie de familie, din 1834

DomeniulSoreni

Sădit în 1834 de boierul Ilie Soreanu, pe coasta de sud a Dealului Cărbunari. Naționalizat în 1949, răscumpărat de familie în 1998 și replantat butuc cu butuc. Cinci generații, aceleași terase.

Dealurile cu vie, în lumina serii
dealurile Dumbravei, spre seară
Ciorchini copți pe butuc
pe butuc, în septembrie

Ținutul

Terasele dintrepădure și apă

Un botanist venit la 1850 să descrie flora dealului a notat în jurnal că terasele de la Soreni „țin căldura zilei până noaptea târziu, ca o sobă de cărămidă”. Lutul roșu peste calcar, cu pietriș de râu la suprafață, e motivul pentru care strugurii se coc aici cu două săptămâni mai devreme decât în restul văii.

1834
Boierul Ilie Soreanu sădește primele douăsprezece hectare și sapă beciul de sub conac.
1905
Roșul de Soreni ia medalia de aur la Expoziția Universală de la Liège.
1949
Domeniul este naționalizat. Viile intră în ferma colectivă, conacul devine depozit.
1998
Familia răscumpără conacul și patruzeci de hectare. Terasele sunt replantate butuc cu butuc.
Mâini care culeg struguri negri într-un coș de răchită
Foto: Zen Chung, Pexels

De la sfârșitul lui august

Vremea culesului

Când strugurii sunt copți, podgoria se umple de oameni. Pe terasele Dumbravei, fiecare ciorchine e cules și ales de mână, dimineața, înainte de căldură, și ajunge la cramă în aceeași zi.

Calendarul culesului, pe parcele

Anul viei

De ce o sticlă înseamnă un an întreg

Vinurile

Cinci sticle, cinci parcele

De la cel mai deschis la cel mai închis. Fiecare vine dintr-un singur loc de pe hartă; apasă pe o sticlă.